“Am intrat!”

“Am intrat!”

Două cuvinte simple dar, care rezultă dintr-un cumul de nopți afundate în cărți și dorință puternică de a deveni medic.

Unde am intrat?

La Universitatea de Medicină și Farmacie “Gr. T.Popa” Iași, Medicină Generală. La fel

de lung cum e numele, așa e și drumul până la îndeplinirea visului de a avea viețile altora în mâinile tale. Drumul e lung. DA! Dar depinde doar de tine dacă îl faci și frumos!

Sunt în anul 3, dar deja simt că merită! Mă și văd cu stetoscopul atârnat în jurul gâtului,

în halat alb și fugind prin spital de la un caz la altul, salvând o viață sau afundându-mă în tristețe pentru că nu am putut face nimic pentru o alta!

Realitatea e că medicină este o lume între viață și moarte, trebuie să muncești mult, nu se știe niciodată când e sfârșitul programului și chiar dacă ne confruntăm și cu cele mai

înfiorătoare aspecte ale vieții trebuie să învățam să trăim și cu aceste lucruri.

Eu cred că pentru a fi un medic bun trebuie să înțelegi “ambele inimi”, cea anatomică și

cea sufletească, trebuie să fii pregătit să-ți dai ani din viață pentru a adăuga ani la viața

altora.

Acum când am aflat cât e de greu să știi cum funtioneaza fiecare “rotiță” din corp, aș

alege tot același drum! Cine a spus că trebuie să fie ușor?! Adevărul nu e faptul că dacă

faci ce-ți place totul e ușor! Nicidecum! E al naibii de greu! Dar faptul că îți place ceea ce

faci nu îți va da niciodată voie să renunți! Trebuie să muncești pentru că direcția în care

mergi depinde de ce știi!

Pe lângă informații, sute de cărți și zeci de sesiuni facultatea de medicină îți aduce și

mulți prieteni, unii dintre ei și profesori chiar! Înainte de orice trebuie să fii om ori

prieteniile și socializarea sunt o cărămidă importantă în dezvoltarea ta personală.

De-a lungul vieții de student la medicină, până în prezent am imagini impregnate pe

retină, unele ce mi-au stârnit curiozitatea până în cel mai înalt punct al setei de

cunoaștere, altele ce mi-au rămas acolo doar pentru că știam că fără a cunoaște acele

lucruri nu pot practica această meserie. Așa mi-am dat seama că o opțiune personală în

lista lungă de specializării ar fi medicina legală! Cum? La primul contact cu cadavrul de

la facultate, experiență pe care unii ar descrie-o ca și capitolul unei cărți de groază, cu

detalii ce ar accelera pulsul de zeci de ori mai mult și ar provoca alunecarea unor fiori

reci pe șira spinării, eu mi-am dat seama că aș fi petrecut ore în șir în acea sală rece și

îmbibată cu formol, aș fi analizat fiecare părticică din acel trup doar că să aflu cauza

morții!

Îmi place să cercetez, să aflu, să știu, să cunosc, mi-ar plăcea chiar să dețin “adevarul

absolut”, dar sunt doar o studentă cu vise mari, ambiție uriașă și dorință imensă de a

practica cea mai nobilă meserie!